E o seara obisnuita, am fost cu sotul si fiul la cumparaturi, am venit acasa si am gatit, am mancat, ne-am jucat, eu m-am uitat la un film si acum iubirile mele dorm iar eu am momentele mele cu mine. Nu pare nimic deosebit...dar este mult mai mult de atat. E ceva ce mi s-a furat la un moment dat, fara sa stiu daca mi se va mai intoarce.
Tu ai ochii rosii, ai plans multe zile la rand, buzele tale nu au mai zambit demult. Durerea este atat de puternica incat striga in tot corpul si in toata mintea, nu poate fi exprimata si nici explicata. Nimeni nu te poate ajuta prin simplul fapt ca nu exista ajutor sau cel putin nu exista in acel moment. Imaginile Mariei te acapareaza, o vezi in fiecare secunda, cu trupul ei firav si frumos, o vezi culcata in alb, imbracata in alb, acoperita de flori albe. Sotul e singurul tau stalp, desi el se tine puternic fortat, cand in suflet il apasa toata piatra aceea grea ce a acoperit-o pe Maria. E liniste...dar linistea e de culoare neagra. Ai cateva lucrusoare ce te leaga de Maria : bratarica de la maternitate, testele de sarcina, ecografiile, fotografiile. Cei din jur te indeamna sa arunci tot, iar tu nu ii vei asculta, iti multumesc pentru asta. Si iti multumesc ca ai facut acele fotografii, le voi inrama in curand. Toate lucrusoarele le-am adunat intr-o cutiuta, dar acea cutie nu e demna de ele, cand vom avea casa noastra vor avea un loc de cinste.
Sa nu crezi ca m-am vindecat complet. Nu se va intampla niciodata. Amprenta primului copil nu o pot sterge cu nimic si nici nu vreau sa o sterg, e tot ce mi-a ramas. E ceea ce pretuiesc, o iubesc pe Maria din adancul sufletului meu.
Toata lumea iti zice "lasa ca faci altul" iar tu nu o poti intelege, pentru ca pe Maria o vrei, pe ea ai pierdut-o. "Altul" e o cu totul alta poveste..si da, iti doresti un alt copil dar iti e teama ca il vei astepta iar 2 ani ca pe Maria sau mai mult...sau nu va veni deloc. Sa te bucur.. va veni draga mea, va veni mai repede decat iti imaginezi. La doar 2 luni de la tragedie va incepe numaratoarea celor 9 luni de sarcina. Vor fi niste luni grele, asta nu o pot nega. Vei numara zilele si orele, cu sufletul la gura, cu frica de moarte. Dar o zi va fi inegalabila, ziua in care iti vei aduce fiul pe lume. Da, va fi baiat desi poate te obisnuisei cu gandul ca vei fi mama de fata si atunci vei sti ca dragostea e infinita indiferent de sexul copilului. In mod paradoxal, cea mai ingrozitoare zi din viata ta a fost ziua in care ai nascut si cea mai frumoaza zi din viata ta va fi ziua in care vei naste. Nu stii ce te asteapta, zile luminoase langa fiul si sotul tau, fericire in fiecare zambet, fiecare gangurit, fiecare suflare. Si Maria va fi cu voi in fiecare zi, cu un ochi vei rade si cu unul vei plange. Mi-ar placea sa cred ca Iubita noastra il vegeaza pe fratiorul ei, e ingerul lui pazitor, cine stie, poate asa si este.
Imi trece uneori prin minte ca daca Maria s-ar fi nascut vie si sanatosa Iustin nu ar fi existat, viata noastra ar fi fost pe alta cale acum. Viata le aseaza cum nici nu te astepti.
Va fi bine.
Of, mi-au dat lacrimile cand am citit ce ai scris. Nici nu am cuvinte sa exprim ce simt, nici nu cred ca exista cuvinte pentru asa ceva.
RăspundețiȘtergereVreau sa stii ca te admir pentru puterea ta si ma bucur mult ca in viata voastra este acum Iustin, care va face asa fericiti. Iar ingerul vostru pazitor va veghea mereu de acolo de sus, sa fiti bine, fericiti si uniti!